În microbuzul nr – 188

Nu am urechi mari, insa intimplator am auzit cum trei domnite foarte sexy, si nice imbracate discutau despre Revelion. O blonda si doua brunete tari de tot, cred ca foloseau acelasi parfum, caci si pe dreapta si pe stinga am savurat aroma de zmeura. Una din ele intreaba: “Ce astzepti dze la Mos Craciun? Blonda atit de emotiva, le spuse ca parintii in acest an adunau bani pentru automobil.

Uite asa….dragii mei, unii oameni déjà stiu ce vor gasi sub brad, si cred ca aici merita sa ridicam o cupa de sampanie in cinstea parintilor, caci gratie lor avem parte de surprize materiale. Fiind fara nici un gram de buna dispozitie in buzunar din start m-au coplesit niste niste ginduri bolnave, mai ales ca in ultima vreme nu exista buletin de stiri fara inregistrarea unui nou accident rutier.

Se spune ca anul 2012 este dedicat sexului frumos, desi nu stiu ce treaba au femeile cu Dragonul. Bine …nu este nimic nou sub soare, caci  actualmente femeile domina gindurile barbatilor ,conduc masina, si in curind am impresia ca tronul tarii tot de femei va fi ocupat.

Eh…si ce femeie am revazut astazi traversind strada spre mine, nu aveti idée! Dar nici nu se merita sa mai speculez cu acest moment atit de vital, poate emotionant,si firesc , caci  nu am stiut cum sa reactionez, am lasat totul sa se intimple de la sine, insa nu a fost mare lucru. Important e ca arata bine, mda…. chiar era frumoasa. De fapt noaptea toti suntem draguti,  nu mi-a placut sa o revad in scurta care o urasc si nu am reusit sa ii spun asta la timp.

Viata, viata, viata…m-am convins ca atunci cind uiti de unele capitole din destinul tau, intodeauna se va intimpla ceva care sa iti reaminteasca. Frumos pacat!

Sper eu ca Mos Craciun va intra si pe blogul meu!

Hey…batrine…nu ti-am cerut multe lucruri pina acum, insa cred ca in acest an merit o atentie.Eu vreau ca de Revelion sa bata la usa fetele care le-am iubit prin papushoaie, bucatarii, balcoane, si camine.Vreau un super party cu fostele iubiri, si dezamagiri.Hai…stiu ca poti. Multumesc.

Opriti va rog…caci nu mai am ginduri!

Toată lumea este invitată la terci!

Donează un gînd bun.

Astazi 1 decembrie in incinta centrului comercial Malldova va fi organizata o expozitie de fotografii privind Ziua Mondiala de Combatere a Hiv Sida.  Evenimentul va demara la ora 15:00.

Vino si tu…cu cele mai pozitive mesaje:)

Pentru toţi bărbaţii care încă mai visează pe cine nu trebuie:)

Pregătiri pentru praznic!

A venit toamna, si nu imi acoperiti inima cu nimic, nici cu umbre, si nici cu povesti fiindca in aceasta perioada bataile inimii mele sunt dedicate amintirilor. De fapt chiar nu este nimic nou pentru starea mea de spirit, mai ales  cind stii ca  inima iarasi este  drogata  doar de amintiri: dulci, amare, piperate si chiar neinsemnate. De-a lungul anilor  le pastrez pe toate caci inca nu am gasit un sertar pentru ele, si nici nu vreau. Consider ca cel mai potrivit loc pentru congelarea amintirilor este –  mormantul.Dar pina atunci mai avem de adunat niste tone de memorii, asadar va urez cit mai multa pofta de viata …doar inca nu ne grabim:). Am disparut o bucata de timp, fiindca am avut nevoie…nu a fost vacanta, nici concediu, ci doar o tamaduire. Am renuntat si la mare, si la alte oferte turistice doar pentru a ma deconecta de lume si chiar de mine. In zilele de singuratate m-am simtit ca un celular care se inarma cu fericire de la adaptorul potrivit.Insa oricit de egoist as fi, energia mea nu o pot minca singur, asa ca am impartit-o cu cei mai buni prieteni si cu domnitele care mi-au vindut cele mai frumoase emotii, unele sincere, altele chiar deloc, dar nu le acuz fiindca si eu am fost mare artist fara acte in regula. Serile petrecute pe la terase, si chiar discutiile spirituale despre viata, au fost ca niste bonusuri nocturne  pentru buna dispozitie. Am uitat ce inseamna responsabilitate, emotii, si scenarii tv. M-am simtit bine, dar imi pare rau ca in curind trebuie sa inchid iarasi o usa in viata mea, desi mai sunt si alte lucruri de facut.  Pare absurd dar  in sufletul meu inca a ramas acea pata de doliu…si potrivit traditiei …anul de zile trebuie comemorat. Asa este cind ingropi amintiri fara tarina, amintiri care putrezesc in vint, amintiri care te urmaresc o viata intreaga. In curind va fi un an de zile…un an si doua flori de mai in plina toamna. Tu m-ai inteles?

Tete-a-tete cu Cristina Evtodii!

Ea considera ca rolul unui fotograf este de ii ajuta pe oameni sa vada lumea in cele mai frumoase culori. Este tinara, frumoasa, ambitioasa, desteapta si cu talent la timp. Are in buzunare o sumedenie de planuri marete, si poate tot atitea neajunsuri frumoase, cum de obicei intilnesti la fiecare domnisoara care se respecta. E foarte modesta, si increzuta in fortele proprii.In fiecare zi poarta cu ea cea mai periculoasa arma de inspiratie: aparatul de fotografiat! Pentru ea poate e o doza zilnica de  hrana spirituala, insa pentru noi chiar este o adevarata capcana, fiindca ne molipsim de acel obiectiv , si daruim intr-o reverie toate zimbetele. Ea este domnita care simte omul si natura prin obiectiv: Cristina Evtodii – o tinara impatimita de arta fotografica ce promite o cariera de success!

Ca sa ii cunosc mai bine gindirea  artistica, am realizat cu ea un mic interviu. Asadar, va rugam sa deconecta-ti telefoanele mobile caci in clipa ce urmeaza deschidem cortina sufletului!

Sa o luam sistematic desi punctul de pornire poate e un pic banal insa destul de interesant, cind si cum a aparut pentru tine pasiunea pentru fotografie?

Cristina: Dragostea pentru fotografie si-a lasat amprenta tocmai pe cind nici eu si nici parintii mei, nu existau. Cred ca pasiunea asta am mostenit-o de la strabunicul meu care era unicul fotograf  in intregul sat. Si pina astazi consatenii pastreza in albume fotografii realizate de  strabunicul meu. Sunt mindra de aceste amintiri.  Gratie acestei pasiuni am inceput sa vad lumea altfel, adica prin fotografie! Am aflat de profesia strabunicului foarte tirziu, cind  déjà ma indragostisem de fotografie de ceva timp si de aceea tin foarte mult la hobby-ul meu, din care pe parcurs poate imi voi construi o viitoare profesie .

Iti poate construi aceasta pasiune un stil de viata mai inedit?

Cristina: Da, fotografia creeaza o lume aparte, o lume personalizata si virila , colorata si nu prea, dar nespus de frumoasa. Am inceput sa observ lucrurile marunte, nu doar din fata mea ci si din larg…

Te orientezi mai mult spre fotografia la moda?

Cristina: Nu as spune ca exista un tip de fotografie la moda, o poza reprezinta lumea interioara a fotografului, nu putem accentua stilul unei fotografii  si sa-i spunem ca e la moda. Fiecare fotografiaza cum vrea si  ce vrea. Important este ca fotograful sa respecte unele reguli care tin de lumina, compozitie… dar o in viziunea mea o formula aparte pentru fotografia la moda nu exista!

Cum caracterizezi tu magia fotografiei fara culoare?

Cristina:  Fotografia alb-negru presupune o concentratie maxima si este o accentuare a emotiilor. Albul si negrul sunt cele 2 culori simple, sau poate chiar nu se numesc culori, insa ele redau o liniste aparte fotografiei. Uneori prezenta culorilor este necesara, dar de cele mai multe ori fotografia alb-negru isi obtine succesul binemeritat.

Cum se desfasoara o sesiune- foto in stilul tau, tu esti cea care sugereaza personajelor maniera de a poza?
Cristina; Da, ma stradui sa ajut  modelul sa ia o pozitie sau sa priveasca intr-o directie anumita, doar daca ii va fi comod si va arata estetic.

Am observat ca lume din viziunea ta artistica traieste o viata in roz….cum arata realitatea in pozele tale?

Iata si realitatea:

Ma coplesesc emotii frumoase si atunci cind fotografiez  „copii „ şi „natură statică”

Nu întotdeauna editez pozele prin programe necesare, dar deseori sunt nevoită să schimb lumina, deoarece uneori ea nu este la locul său sau nu există.

Dumitru Alexei: Ce dragii mei? Cam putin despre Cristina? Mai multe despre ea aflati de la sesiunile-foto, daca doriti sa fiti frumosi intr-o lume plina de probleme nu ezitati sa apelati la aceasta domnisoara draguta si talentata. Aveti grija ca eu demult stau in rind!Apropo…cred ca deja  stiu cine imi va fotografia nunta…Dar tu?

P.S: Cristina are si un blog senin, scrie din suflet, si te rasfata cu cele mai sincere idei: http://cristinaevtodii.wordpress.com/

Realizare: Dumitru Alexei

Vii?

Nu stiu de ce …dar astazi chiar te astept sa vii cit mai repede! Piesa e pentru tine, ca sa te grabesti!

Gata…am trimis modestia la culcare!

Da! Stiu…stiu ca poza asta este foarte frumoasa, ca frumushel este si personajul din ea, si ca mult mai frumoasa este cea care a facut-o, ma refer la Cristina Evtodii- o domnita impatimita de arta fotografica. Sunt norocos ca am cunoscut-o, dar si mai mult ma incinta faptul ca in curind pe blogul meu ce duce lipsa de “evro-remont” voi plasa un interviu cu Cristina despre pasiunea ei pentru fotografie. Pina atunci ….multumesc pentru vizualizare!

Nu mi-e rusine sa repet ca fotografia asta merita un premiu. Asa-i? Eh…a avut dreptate astrologul Sergiu Sumca, chiar foarte corect a zis ca eu de modestie nu am sa mor:). Fratilor…stiu ca e pacat, dar atit de placut este uneori sa mai omorim modestia din noi. Gata! M-am laudat, acuma imi urez din suflet un”marsh la culcat”.

Noapte buna prieteni!

Cristina Scarlat la Slavianskii Bazar!

Ieri sa desfasurat prima zi de concurs a tinerilor interpreti Vitebsk 2011 din cadrul festivalului International de Arte Slavianskii Bazar din Vitebsk R. Belarus . Reprezentanta Moldovei – Cristina Scarlat  a participat  in competitie cu nr 11. Piesa cu care a evoluat se numeste ” Mie dor de tine” de Liviu Stirbu. Cristina  a acumulat 83 de puncte- un inceput promitator:) . Vom urmari si astazi ca sa aflam cine va fi cistigatorul Grand Prixului.

Tinara artista a avut o prestatie scenica inedita,  a pus mai mult  accent pe modestie. chiar si tinutele vestimentare erau selectate foarte inspirat. Din start a cucerit cu multa personalitate  scena  si publicul prezent in incinta  Amfiteatrului de Vara din Vitebsk. Am privit evolutia ei foarte emotionat, de parca eu eram cel care cinta pentru Vitebsk ca sa demonstrez ca Grand Prixul merita sa fie adus cu trenul in Moldova. Bravo Cristinei, e chiar o adevarata artista, cu o voce remarcabila.

83 de puncte obtinute la acest concurs- este o adevarata victorie, fiindca lupta dintre concurenti este foarte apriga. La cea de-a 20 editie a concursului tinerilor interpreti Vitebsk 2011 participa tot atitia concurenti, adica 20 de tineri extrem de talentati.

La acest festival prietenia dintre popoare se defineste in cele mai frumoase culori. Noi o sustinem pe Cristina Scarlat, si prin cintecul ei ne vom face inca o data auziti si apreciati, fiindca artistii  talentati din Moldova intodeauna au meritat mai mult. Cristina…te iubim, si iti tinem pumnii. Bafta Cristinel !  Inainte Moldova!

Tu ai mincat bomboane “Iarta-ma”?

Gratie ploilor din ultima perioada am avut mai multe momente de  meditatie, incit am  provocat o adevarata zizanie in sufletul meu. Primul lucru care ma macina este sentimentul de vinovatie.  As vrea  sa scriu “iarta-ma” pe o foaie A4  si sa fac mii de exemplare , apoi sa le trimit celor care au disparut din viata mea, si nu mai au timp sa asculte cuvintele mele. De ce Dumnezeu nu bate cu batul la momentul potrivit, ca sa iti dai seama ca ai gresit? De ce nu exista in tara cutii de bomboane  “Iarta-ma” caci cu siguranta multi vor avea motive sa le cumpere. E usor sa gresesti..e greu sa ierti…si inca mai greu este sa ierti cu adevarat, si nu doar de dragul omului, ca sa dispara cu inima impacata de linga tine.Astazi vreau sa-i cer iertare tatalui meu….pentru faptul ca rar il telefonez, si ca demult nu l-am imbratisat, ii este foarte dor de mine incit  in fiecare dimineata deschide televizorul si da volumul la maxim ca vocea mea sa fie auzita in toata ograda. Te ador tata…si in curind vom petrece mai mult timp impreuna. Mama ramine si pina astazi o religie pentru mine…ea este plecata in strainatate, lupta pentru capriciile mele.Suntem o famile unita si  iubitoare, insa un pic indepartata, si asta e din cauza mea, fiind doar unul la parinti  si uneori atit de neputincios in fata destinului. As vrea sa fiu iertat si de  prietenii mei…ca permanent sunt legat de fleacuri…si asa zisele “responsabilitati” incit  nu am timp sa ies la un pahar de vorba. As fi in stare, daca as invata sa fiu mai organizat. In schimb cind sunt alaturi de voi, plutesc de fericire  .Sunteti cu mine, iar eu invat sa va respect tot mai mult.Sorry…si pentru domnitele care mi-au gidilit sufletelul…imi pare rau ca din cauza mea v-ati dezamagit in dragoste  .Eu sunt constient de fiecare pacat. Nu ramineti suparate fetelor, ca dupa ce v-am pierdut m-am gindit mult la voi, si la viitorul vostru, regretam si va sunam, incercam sa va recuperez, si chiar treptat am sesizat ca bine ati facut ca nu ati gasit iarasi loc pentru mine in inimioara. Sunteti bravo…fericire va doresc! Eu si acum imi amintesc de frumoasele momente ca pe niste scene din cele mai inspirate filme de dragoste. Si mi se face un dor nebun, de voi, de zimbetul vostru, de vocea si parfumul vostru. Nu ma uitati!;)