Casa mea Soroca: duel cu lacrima

Soroca a fost intodeauna un orasel linistit,fiecare strain se simtea ca acasa,caci lumea de acolo nu judeca niciodata soarta altor popoare. E dureros sa cred ca atunci  cind voi pasi pamintul casei mele voi vedea ruinele vecinilor cu care zi de zi ne vedeam. Si ce este mai tragic decit moartea,caci citeva suflete care au fost vii acum sint doar suflete in memorie. Se vor aprinde luminari,dar umbrele nu vor disparea,inca se mai simte aer rece de spaima si pierdere. Lumea ce a suferit nu mai are liniste,vin in fiecare clipa cu speranta ca vor mai gasi macar ceva din bunuri,ca sa ramina o sfinta amintere a casei lor. A murit pe un timp nu numai zimbetul omului,dar si spiritul cartierului. Galagia vesela care rasuna intruna acum intra in pamint. Cu ea a intrat si inima unei copile, si a oamenilor care luptau pentru fericirea si sanatatea altora.Adio…si iertati-ne pe noi cei vii ca nu am reusit sa ne sacrificam pentru voi. Sa incercat,insa era prea tirziu… Adio cuibusor de caldura a familiei,chiar daca le vor face case noi,oricum amintirile de succes vor fi legate de o ruina sau un loc pustiu. Of…Soroca frumoase sint locurile tale, dar acum dureroase sint ranile sufletesti, poate ca vei mai inflori acum flori, insa aceste flori se vor duce la mormintele copiilor tai. CONDOLEANTE.  Autor: Alexei Dumitru

~ de alexeidumitru pe noiembrie 1, 2007.