O sete de amintiri…

De multi ani am auzit că “ochii care nu se vad se uită”, insă pare a fi o frază exagerată, căci alţii cred că anume desparţirea apropie cu siguranţă  o inimă de alte inimi. Şi nu contează durata timpului, oricum, această zi mai devreme sau mai tîrziu, va veni neapărat. Clipele vieţii uneori sint nemiloase, prea repede se grăbesc să aducă viitorul la picioarele noastre. Dar totuşi nu ne plîngem, rămînem mulţumiţi, caci în memoria noastră adunăm o sumedenie de amintiri.

Sunt momente cînd avem o deosebită plăcere să evadăm in amintiri, ca să mai trăim acele sentimente ce ar putea să ne uşureze sufletul.Fiecare om are un trecut, şi amintirile sînt dulci, dar sînt şi amare.Poate că alţii se refugiează doar in amintirile plăcute, pentru un zîmbet din trecut, însă există oameni care au amintiri îndurerate ce sînt prea departe de zîmbetul cald, şi aduc doar lacrimi naşteptate, şi regrete…

Timpul le rezolvă pe toate, dar nu şterge din memorie clipele trăite de durere şi exagerare.Unii au trădat şi nu au primit iertare, alţii au pierdut un suflet drag, o mulţime de inimi regretă că au iubit fără a fi iubiţi.Cu toţii am luptat pentru un scop în viaţă, şi am întîlnit oameni care ne-au oferit prietenia lor, pînă la un moment cînd ne trezim că din prieteni adevăraţi, ne facem duşmani ai vieţii.Dar asta este viaţa, un amestec de otravă cu miere.Şi toate acestea rămîn sfinte amintiri, chiar dacă sînt reci, oricum alături de cele dulci vom înţelege viaţa cu mult mai bine, căci dacă nu vom avea suferinţe în viaţă, atunci nu am simţi că trăim.

O lacrimă nu lipseşte la nimeni, şi este normal că omul din greşeli învaţă,doar că puţini sînt cei care primesc iertare.Cînd admirăm şi trecem pe lîngă unele locuri cunoscute ne amintim cu drag de clipele trăite, e momentul cînd suntem flămînzi de amintiri, că anume aici am vărsat lacrimi, am îmbrăţişat o fiinţă iubită, sau poate am lovit pe cineva. Închidem ochii si parcă auzim şi acum acele voci şi vedem acele chipuri de care ne mai este dor.Poate că deja a trecut o perioadă mare de timp şi mai întîlneşti în calea ta acea persoană care în amintiri ţi-a rămas un duşman.

Descătuşează-ţi inima şi îmbrăţişează-l, oricum ţi-a fost cîndva prieten, iar timpul nu te schimbă doar pe tine, dar il schimbă şi pe el.Însetaţi şi flămînzi de amintiri sîntem cu toţii, şi ele nu sînt o povară pentru trup, ci doar o moştenire pentru suflet, un album de poze imaginare ce le purtăm mereu cu noi.Sînt lacrimile de fericire, şi de dor care ne vor pregăti sufletul pentru alte noi amintiri…

Alexei Dumitru

~ de alexeidumitru pe noiembrie 12, 2007.