Pregătiri pentru praznic!

A venit toamna, si nu imi acoperiti inima cu nimic, nici cu umbre, si nici cu povesti fiindca in aceasta perioada bataile inimii mele sunt dedicate amintirilor. De fapt chiar nu este nimic nou pentru starea mea de spirit, mai ales  cind stii ca  inima iarasi este  drogata  doar de amintiri: dulci, amare, piperate si chiar neinsemnate. De-a lungul anilor  le pastrez pe toate caci inca nu am gasit un sertar pentru ele, si nici nu vreau. Consider ca cel mai potrivit loc pentru congelarea amintirilor este –  mormantul.Dar pina atunci mai avem de adunat niste tone de memorii, asadar va urez cit mai multa pofta de viata …doar inca nu ne grabim:). Am disparut o bucata de timp, fiindca am avut nevoie…nu a fost vacanta, nici concediu, ci doar o tamaduire. Am renuntat si la mare, si la alte oferte turistice doar pentru a ma deconecta de lume si chiar de mine. In zilele de singuratate m-am simtit ca un celular care se inarma cu fericire de la adaptorul potrivit.Insa oricit de egoist as fi, energia mea nu o pot minca singur, asa ca am impartit-o cu cei mai buni prieteni si cu domnitele care mi-au vindut cele mai frumoase emotii, unele sincere, altele chiar deloc, dar nu le acuz fiindca si eu am fost mare artist fara acte in regula. Serile petrecute pe la terase, si chiar discutiile spirituale despre viata, au fost ca niste bonusuri nocturne  pentru buna dispozitie. Am uitat ce inseamna responsabilitate, emotii, si scenarii tv. M-am simtit bine, dar imi pare rau ca in curind trebuie sa inchid iarasi o usa in viata mea, desi mai sunt si alte lucruri de facut.  Pare absurd dar  in sufletul meu inca a ramas acea pata de doliu…si potrivit traditiei …anul de zile trebuie comemorat. Asa este cind ingropi amintiri fara tarina, amintiri care putrezesc in vint, amintiri care te urmaresc o viata intreaga. In curind va fi un an de zile…un an si doua flori de mai in plina toamna. Tu m-ai inteles?